a) identificarea stingătorului;
b) verificarea integrităţii exterioare a recipientului stingătorului;
c) verificarea existenţei manometrului şi a indicaţiilor acestuia, numai pentru stingătoarele permanent
presurizate;
d) verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei;
e) verificarea stării de încărcare prin cântărire, numai pentru stingătoarele cu CO(2);
f) etichetarea şi sigilarea stingătorului.
a) operaţiunile prevăzute la articolul privind verificarea stingătorului;
b) depresurizarea stingătorului de incendiu, cu excepţia celor presurizate în momentul utilizării;
c) demontarea stingătorului de incendiu;
d) curăţarea şi verificarea recipientului stingător şi a fitingurilor - dispozitiv de control; ansamblu furtun şi/sau
pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap dispozitiv de operare;
e) încărcarea buteliei cu agent propulsor (numai pentru cele presurizate în momentul utilizării);
f) reîncărcarea cu agent de stingere;
g) reasamblarea stingătorului;
h) etichetarea şi sigilarea stingătorului.
a) operaţiunile prevăzute la articoelel privind verificarea stingătorului și repararea acestuia;
b) identificarea defectelor ce trebuie înlăturate;
c) verificarea la presiune a recipientului stingătorului, a supapei şi a ansamblului furtun (dacă există dispozitiv de
oprire a descărcării);
d) asigurarea de piese conforme modelului certificat;e) înlocuirea pieselor defecte;
f) reîncărcarea cu agent de stingere;
g) reasamblarea stingătorului;
h) etichetarea şi sigilarea stingătorului.
Durata de viaţă normată a stingătoarelor de incendiu este de 20 de ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.- Stingătoarele de incendiu portabile şi mobile considerate atipice faţă de standardele aplicabile, precum G1, G3, G6, P5, P10, AP10, SM10, H3, H10 nu se se mai admit la utilizare, urmând ca acestea să fie casate Stingătoarele la care nu se poate identifica agentul de stingere original cu care au fost încărcate de către producător şi certificate nu se mai admit la utilizare, urmând a fi casate.
Toate operațiunile din cadrul procesului de verificare, reparare şi încărcare a stingătoarelor sunt efectuate în conformitate cu Prescripţiile Tehnice PT 5-2003 Colecţia ISCIR.
- acestea trebuie golite la maxim 3 ani, curăţate şi examinate pentru ca verifica coroziunea internă si externa.
Dacă este necesar, toate rezervoarele trebuie revopsite şi/sau trebuie refăcută protecţia împotriva coroziunii.
Toate robinetele de oprire ale surselor de alimentare, robinete de alarmă şi unisens trebuie examinate şi înlocuite sau reparate dacă este necesar.
După procedura de control, verificare, încercare, reparaţii curente şi întreţinere, toate părţile componente ale instalaţiei trebuie readuse în condiţiile obişnuite de funcţionare.
Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia verificărilor şi reviziilor se remediază imediat pentru a se repune instalaţia de stingere a incendiilor în stare de funcţionare, în cel mai scurt timp.
- trebuie verificată la încărcarea maximă (prin intermediul conductei de încercare conectată la refularea pompei situate în aval de clapeta de reţinere de la refularea pompei) şi trebuie să asigure valorile presiune şi debit înscrise pe plăcuţa indicatoare.
- interiori şi exteriori trebuie menţinuţi permanent în stare de funcţionare. În acest scop, utilizatorul trebuie să desemneze o persoană care să efectueze verificarea instalaţiei de hidranţi periodic, în funcţie de condiţiile de mediu şi de risc de incendiu.
- trebuie să se asigure o rezervă de sprinklere pentru a înlocui sprinklerele utilizate sau defecte. Sprinklerele de schimb, împreună cu cheile pentru sprinklere trebuie păstrate într-un dulap sau dulapuri localizate într-o poziţie uşor accesibilă unde temperatura nu depăşeşte 27°C.
Numărul sprinklerelor de rezervă per sistem trebuie să conţină toate tipurile de sprinklere montate în instalaţie, iar acesta trebuie să fie de minimum:
a) 6 pentru instalaţiile clasate în LH;
b) 24 pentru instalaţiile clasate în OH;
c) 36 pentru instalaţiile clasate în HHP şi HHS.
Planurile de evacuare a persoanelor și materialelor diferă în funcție de tipul și destinația construcției, dar și de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta. În baza ultimului criteriu trebuie întocmite urmatoarele planuri de evacuare:
Ignifugarea se recomandă tuturor clădirilor şi construcţiilor care au în componenţă elemente din lemn. Soluţiile folosite pentru ignifugare sunt avizate si agrementate de Consiliul Tehnic Permanent pentru Construcții, fiind testate la Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Totodata, solutiile sunt produse în sistem de management al calităţii ISO 9001:2015.
Protejarea structurilor metalice in caz de incendiu, ofera ocupantilor timpul necesar pentru evacuare, totodata oferind timp si serviciilor de pompieri sa intervina pentru a controla incendiul si de a salva structura de la prabusire. Cum se protejeaza impotriva focului sectiunile structurale din otel? Grinzile si stalpii din otel structural au un nivel acceptabil de performanta la foc. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, este necesara o protectie suplimentara de rezistenta la foc, pentru a mentine otelul sub temperatura critica de 550-750 grade, pentru o durata de timp de 30, 60, 90, 120 sau 180 de minute.
Cand discutam despre verificarea cosului de fum ne referim atat la partea exterioara cat si la cea interioara. La inspectia tehnica pe partea exterioara se examineaza fisurile, lipsa caramizilor si rezistenta. La partea interioara prin intermediul golului de vizitare se va realiza atat verificarea cat si curatarea. Curatarea se face de catre profesionisti cu scule special concepute in acest sens. Recomandarea noastra este de a apela la serviciul nostru de curatenie inainte de intrarea in sezonul rece. Astfel veti beneficia de un serviciu mult mai prompt, iar daca in momentul constatarii se vor sesiza anumite deteriorari acestea vor putea fi remediate inainte de venirea sezonului rece.
De ce avem nevoie de serviciul de curatare tubulatura hota restaurant? Vaporii de grasimi condenseaza in sistem, cand atinge punctul de roua, in zonele mai reci, transformandu-se in lichid. Acest lichid se va scurge prin tubulatura, in hota, in filtre si in final in preparate. De cele mai multe ori grasimea se depune pe tubulatura, strat peste strat, intarindu-se in timp. O parte din grasimi merg catre ventilator provocand griparea acestuia sau reducea turatie si a debitului.
Necuratand sistemul format din hota, tubulatura si ventilator apar riscuri precum:
· Autoaprinderea grasimilor
· Scurgerea grasimilor in preparate
· Griparea ventilatorului